Sfinxul egiptean nu a fost creat integral de oameni – concluzia unui nou studiu
Un nou studiu publicat în revista „Physical Review Fluids” dezvăluie că Marele Sfinx de la Giza, una dintre cele mai cunoscute statui din lume, nu a fost sculptat integral de mâini umane. Conform cercetătorilor, forțele naturale ar fi putut ajuta la crearea structurii monumentale, iar forma sa ar putea fi rezultatul eroziunii provocate de vânt.
Teoria formării Sfinxului prin eroziune
De-a lungul timpului, au existat diverse teorii cu privire la modul în care a fost creat Sfinxul de la Giza. Cu toate acestea, unii experți au sugerat că forma sa ar putea fi rezultatul eroziunii provocate de forțele naturale. Această idee a fost propusă încă din anii 1950, când s-a observat că apele din antichitate ar fi putut afecta trupul imensului monument.
Pe lângă influența apei, alți experți au susținut că vântul ar fi putut juca un rol important în sculptarea formei generale a Sfinxului. Această teorie a fost impusă de un fost geolog NASA, Farouk El-Baz, care a sugerat că inginerii antici ar fi putut să sape un șanț în jurul proeminenței naturale pentru a da Sfinxului forma specifică.
Experimente și rezultate
Studiul recent condus de Ristroph și colegii săi a implicat utilizarea unui material care conține un amestec de bucăți moi și dure. Acestea au fost plasate în fluxuri de apă ce curg rapid pentru a reproduce forța vântului și a observa ce forme pot apărea. Rezultatele experimentelor au arătat că formele rezultate seamănă cu „yardang-uri”, bucăți contorsionate de piatră întâlnite în regiunile deșertice unde vânturile aduc nisip.
Cercetătorii au observat că colțurile, curbele și texturile neregulate ale yardang-urilor apar prin intermediul puterii vântului, unghiului și frecvenței, precum și compoziției pietrei. Părțile mai moi ale stâncii se erodează mai întâi, lăsând părțile mai dure cu forme aleatorii expuse pentru a devia vântul.
Eroziunea continuă
Sfinxul egiptean suferă în continuare procese de eroziune și astăzi. Cu toate acestea, cercetătorii susțin că dacă anticii ar fi ales să construiască monumentele în formă de cub sau dreptunghi, acestea ar fi fost șterse de efectele devastatoare ale eroziunii eoliene demult timp în urmă.
Concluzii
Studiul recent desfășurat asupra Sfinxului de la Giza oferă o nouă perspectivă asupra modului în care acest monument emblematic a fost creat. Conform concluziilor cercetătorilor, forțele naturale, precum vântul și apa, ar fi putut juca un rol important în sculptarea formei sale. Această descoperire aduce noi informații și întărește teoria că formele asemănătoare Sfinxului pot apărea din procesele naturale de eroziune.