Aventurile unui escroc bucureștean în anii ’40: Omul cu o sută de nume
În aprilie 1946, ziarele vremii din Bucureşti vorbeau despre senzaţionala capturare de către Poliţia Capitalei a celui mai îndrăzneţ şi mai faimos escroc, un anume Mihail D. Mihail, supranumit şi „Omul cu o sută de nume”. Cariera lui plină de aventuri i-a uimit chiar şi pe cei mai experimentaţi poliţişti.
Un escroc plin de identități false
Mihail D. Mihail, care până în anul 1942 era un modest desenator la CFR, depoul Griviţa-Locomotiva, întrebuinţa în numeroasele escrocherii pe care le-a săvârşit, peste o sută de nume. Astfel, când se dădea drept procuror la Tribunalul Ilfov, el se numea Emil Gh. Petrescu. Când făcea pe inspectorul financiar, atunci se recomanda Nicolae Niţulescu. Când uza de calitatea de poliţist îşi împrumuta numele de Tiberiu Ieconomu. Când dădea vreo lovitură în calitate de industriaş şi membru activ în Uniunea Generală a Industriaşilor, se numea Valeriu Dumitrescu. Când arăta că aparţinea Brigăzii Economice, atunci escrocul spunea că-l cheamă Ovidiu B. Iconomescu.
Escrocherii de proporții
Mihail D. Mihail se mai dădea drept doctor, avocat, inginer, petrolist, etc.Pentru fiecare calitate şi nume, escrocul avea asupra sa actele respective de la buletinul Biroului Populaţiei şi până la livretul de armată. Toate erau cu ştampila şi semnăturile respective, contrafăcute cu multă măestrie.
Iată câteva dintre cele mai mari escrocherii pe care le-a comis acest impostor. Prezentându-se la filatura de bumbac din Bucureştii-Noi, elegant îmbrăcat, s-a recomandat că este prietenul fostului proprietar al fabricii, un om bogat care murise de curând, înşelând buna credinţă a mandatarului, prin aranjarea unei afaceri, cu care prilej a produs o pagubă de mai multe milioane lei. Astfel, el a făgăduit că va obţine de la Ministerul Economiei Naţionale o cantitate de bumbac. Într-adevăr, după câteva zile a adus la fabrică şi a prezentat mandatarului cererea aprobată. A doua zi, însă, s-a constatat că atât apostila cât şi ştampilele de pe cerere erau false.
O altă escrocherie în stil mare săvârşită de Mihail D. Mihail este şi următoarea: în primăvara anului 1945, escrocul a cunoscut o doamnă foarte bogată din înalta societate bucureșteană, anume Lucia P., care era căsătorită cu un inginer petrolist. Desele lipsuri de acasă ale doamnei au dus la divorț. Mihail D. Mihail, cunoscând în strada Dionisie un prieten, posesorul unei mari averi, i-o recomandă pe doamna Lucia P., care era o femeie minunată. Toţi trei s-au întâlnit într-o seară la „Melody-Bar”, unde escrocul a pus la cale cumpărarea unei ferme în apropierea Capitalei. El a propus atât doamnei cât şi prietenului său să-i împrumute suma de 350 milioane, urmând ca după încheierea actelor să înapoieze banii. A doua zi dimineaţa banii i-au fost număraţi de către cele două victime, Mihail dispărând din Capitală.
Capturarea și sfârșitul aventurilor
Simţindu-se urmărit, escrocul se refugiază în mai multe oraşe din provincie şi comite şi acolo o serie de escrocherii, înşelând zeci de oameni cu sute de milioane de lei. Însă, în luna martie 1946, când Mihail credea că i s-a pierdut urma, a revenit în Capitală. Agenţii Poliţiei au aflat însă de reîntoarcerea escrocului. Mihail, pentru a se sustrage de urmărirea Poliţiei, şi-a mutat „sediul” ecrocheriilor sale într-un cavou din cimitirul Reînvierea. Aici şi-a aranjat un mic birou cu diverse ştampile, cerneluri, tuşuri, formulare în alb ale diverselor autorităţi şi plăsmuia diverse acte cu care se prezenta la diferite instituţii, de unde încasa sume mari de bani.
După puţin timp, el părăseşte cavoul, mutându-se într-un bloc în construcţie situat lângă Parcul Jianu. Agenţii Poliţiei se aflau însă în continuu pe urmele lui. Ei au aflat că se recomandă victimelor sale drept Tiberiu Ieconomu, reprezentantul Uniunii Generale a Industriaşilor. Mihail simţind că este filat, s-a hotărât să-şi schimbe identitatea. Se duce în pădurea Andronache unde într-un boschet îşi falsifică o nouă legitimaţie pe numele de Valeriu Dumitrescu, comisar şef la brigada Economică la Prefectura Poliţiei Capitalei. Revenind în oraş şi trecând pe strada Nicolae Bălcescu, dă cu ochii de comisarul Emilian Dobrin de la circumscripţia 3-a de Poliţie. El este recunoscut de acesta. I se cere să se legitimeze. Calm, ca întotdeauna, escrocul arată falsa legitimaţie de poliţist. Totuşi Mihail este invitat la circumscripţie, unde stabilindu-se adevărata lui identitate, i se pun cătuşele şi e transportat la Prefectura Poliţiei. Aici s-au terminat aventurile „omului cu o sută de nume”.