Situația medicală din România: Export de inimi pentru transplanturi
România se confruntă cu o situație medicală dificilă, având un număr mare de bolnavi în nevoie de transplanturi cardiace. Cu toate acestea, paradoxal, țara exportă inimi pentru transplanturi în alte țări europene. Aceasta este concluzia șefului Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară de la Spitalul Floreasca, medicul Horațiu Moldovan, care a subliniat că problema principală nu este lipsa de donatori, ci lipsa de receptori în România.
Lipsa de investigare a bolilor în România
Potrivit medicului Moldovan, unul dintre motivele pentru care România exportă inimi pentru transplanturi este faptul că mulți bolnavi de insuficiență cardiacă nu sunt diagnosticați și evaluați corespunzător pentru a putea fi eligibili pentru un transplant. Este necesară o abordare diagnostică și de evaluare adecvată în domeniul cardiologiei pentru a identifica potențialii candidați pentru transplant.
Exportul de inimi pentru a crește gradul de colaborare
Exportul inimilor către Eurotransplant este o direcție de dezvoltare a sistemului de transplant cardiac din România. Scopul acestui export este să crească gradul de colaborare între rețeaua de cardiologie din țară și centrele de transplant cardiac din alte țări, pentru a atrage mai mulți receptori și a valorifica oferta de donatori disponibilă prin Agenția Națională de Transplant.
Evoluția transplantului cardiac în România
Prima intervenție de transplant cardiac în România a avut loc în 1999, la Spitalul Floreasca din București. De atunci, au fost înființate două centre de transplant cardiac în țară: Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant de la Târgu Mureș și Clinica de Chirurgie Cardiovasculară de la Spitalul Floreasca. Aceste centre au realizat aproximativ 100 de transplanturi cardiace, majoritatea fiind efectuate la Târgu Mureș și restul la Floreasca.
Este important ca autoritățile și specialiștii din domeniul medical să colaboreze în continuare pentru a dezvolta sistemul de transplant cardiac din România, astfel încât să se asigure că pacienții care au nevoie de un nou inimă pot beneficia de această procedură salvatoare în țara lor de origine.