Secretele istorice ale operei muzicale „Tristan şi Isolda” de Richard Wagner
Richard Wagner (1813 – 1883) a fost un compozitor, dramaturg și teoretician al artei germane, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai romantismului muzical. Una dintre cele mai frumoase opere muzicale ale sale este „Tristan şi Isolda” (1865), o capodoperă ce ascunde câteva secrete istorice interesante.
Exilul și inspirația
În 1848, la Dresda, izbucnește o mică mișcare revoluționară, care în cele din urmă este reprimată de trupele prusiene. Printre insurgenți se află și Wagner, care avea mereu dorința de a răsturna trecutul și de a-l transforma. După reprimarea mișcării, Wagner se refugiază la Chemnitz, iar ulterior, în iunie 1849, se stabilește în Zurich, după ce află că a fost emis un mandat de arestare împotriva sa. Perioada exilului durează 12 ani și este considerată una dintre cele mai productive etape din viața compozitorului.
Prietenia cu familia Wesendonk
În anul 1852, la Zurich, un bogat comerciant pe nume Wesendonk se stabilește împreună cu tânăra sa soție. Aflând că Wagner se află în oraș, acesta se arată interesat de destinul compozitorului și începe o prietenie sinceră cu el. Pe măsură ce timpul trece, prietenia dintre Wagner și doamna Wesendonk devine tot mai apropiată, fără a depăși însă limitele unei relații ideale și nepământești. Soții Wesendonk îi propun lui Wagner să locuiască în apropierea lor, într-o locuință comodă cu o panoramă superbă către lac și Alpi.
Dragostea și inspirația
În această atmosferă idilică, Wagner găsește inspirația pentru una dintre cele mai importante opere ale sale, „Tristan şi Isolda”. Această capodoperă este inspirată de dragostea bolnavă a compozitorului pentru doamna Wesendonk. Primul act al operei este scris în anul 1857, iar pasiunea lui Wagner continuă să crească. Totuși, dragostea lor nu se consumă printr-o legătură mai apropiată, ci printr-o renunțare totală și definitivă.
Reprezentarea operei și influențele
După ce și-a lăsat în urmă dragostea neîmplinită, Wagner ajunge la Veneția, unde continuă să lucreze la opera sa. După scurte peregrinări prin orașele Apusului, norocul începe să-i surâdă. Ludovic al II-lea, regele Bavariei, îl aduce la curtea sa în 1864. Astfel, în 1865, „Tristan şi Isolda” este reprezentată pentru prima dată, iar opera reflectă întregul zbucium și suferință a iubirii lui Wagner. Cu toate acestea, publicul din München nu a înțeles pe deplin capodopera. Totuși, opera a avut o influență puternică asupra compozitorului și a fost marcată de ideile filosofului Arthur Schopenhauer.
Intriga operei
Acțiunea operei îl are ca protagonist pe cavalerul Tristan, un om fără frică și de încredere al regelui Marke al Cornualiei. Isolda, principesa de Irlanda, este logodită cu regele Marke în ciuda voinței sale. Cei doi eroi se îndrăgostesc nebunește după ce beau un filtru vrăjit al dragostei pe corabia care îi duce spre curtea regelui. Însă, dragostea lor se sfârșește nu prin apropiere și uniune, ci printr-o renunțare totală. Tristan se rănește grav pentru a-și repara onoarea și moare în brațele Isoldei, care moare și ea în extazul iubirii lor.
Concluzie
Opera „Tristan şi Isolda” este una dintre cele mai importante creații muzicale ale lui Richard Wagner și ascunde o poveste romantică și plină de pasiune. Inspirată de dragostea neîmplinită a compozitorului pentru doamna Wesendonk, opera își păstrează farmecul și valoarea până în ziua de astăzi, reprezentând un punct culminant în cariera lui Wagner.