Călugărul umil care a șocat marele vizir
În vestita cetate Baghdad, un derviș musulman trăia o viață modestă și înfrântă. Cu toate acestea, călugărul era cunoscut pentru sinceritatea sa și curajul de a spune adevărul în fața puternicilor. Îmbrăcat în zdrențe și trăind din mila oamenilor, călugărul nu se temea să intre în palatul mare vizirului Seid-ul Mehar.
O întâlnire neașteptată
Într-o zi, călugărul intră fără ezitare în palatul bogatului și temutului mare vizir. Cu toate că acesta nu se afla în salon la momentul respectiv, călugărul se așeză pe divan și începu să fumeze din narghilea vizirului. Momentul în care marele vizir Seid-ul Mehar intră în salon îl găsi pe călugăr într-o poziție care l-ar fi făcut pe oricine să creadă că acesta este stăpânul casei.
Conversația neobișnuită
Vizirul, mirat și enervat de prezența călugărului pe divanul său și de faptul că acesta fuma din narghilea sa, îl întrebă cu răceală cine este și cum îndrăznește să ocupe locul său. Călugărul rămase calm și îi ceru vizirului să răspundă la câteva întrebări înainte de a-i dezvălui identitatea sa.
O perspectivă surprinzătoare
În timp ce vizirul râdea în sinea sa de întrebările naive ale călugărului, acesta îi spuse că nu va fi mereu mare vizir și că va veni o vreme când sultanul îl va înlocui cu altcineva. Călugărul concluzionă că el este mai mare decât vizirul, deoarece este deja nimic, pe când vizirul trebuie să aștepte mult timp să ajungă la starea de nimic. Astfel, călugărul se consideră cel mai mare om din întreaga împărăție.
O lecție de modestie
Această întâlnire neobișnuită dintre călugăr și marele vizir Seid-ul Mehar a lăsat o impresie puternică asupra ambilor protagoniști. Călugărul umil le-a demonstrat tuturor că mărimea unei persoane nu se măsoară în funcții sau putere, ci în caracter și modestie.