Când conduci o companie care face parte dintr-un grup internațional sau are relații comerciale cu firme afiliate, subiectul prețurilor de transfer devine imposibil de evitat. Chiar dacă la prima vedere pare un detaliu contabil sau o obligație birocratică, realitatea este că abordarea superficială sau ignorarea acestui aspect poate duce la probleme fiscale serioase. Iar odată ce intră în scenă autoritățile fiscale, lucrurile se complică rapid.
Ce sunt prețurile de transfer?
Pe scurt, prețurile de transfer sunt valorile la care se tranzacționează bunuri, servicii sau drepturi între entități afiliate. De exemplu, o companie din România care cumpără materie primă de la firma-mamă din Germania trebuie să stabilească un preț de tranzacție. Acest preț trebuie să fie aliniat la condițiile pieței – adică, să respecte principiul valorii de piață.
Dacă prețul este setat artificial mai mic sau mai mare decât cel pe care l-ar plăti o companie independentă, autoritățile fiscale pot considera că s-a încercat evitarea impozitelor. Iar consecințele nu sunt deloc plăcute.
Ce implică o analiză corectă a prețurilor de transfer?
Un dosar de Transfer Pricing conține documentația justificativă pentru modul în care au fost stabilite aceste prețuri între entități afiliate. Documentul include analize economice, metode de comparare, informații despre grupul de firme și despre tranzacțiile vizate.
Scopul este unul simplu: să dovedești că prețurile practicate sunt corecte din punct de vedere fiscal. Asta înseamnă să eviți ajustările din partea ANAF și, mai ales, să scapi de penalități sau acuzații de optimizare fiscală agresivă.
Ce se întâmplă dacă ignori obligația dosarului prețurilor de transfer?
Ignorarea totală a obligației sau întocmirea superficială a dosarului te poate costa scump. Există mai multe riscuri fiscale directe:
- Ajustări de preț impuse de ANAF, cu impact direct asupra profitului impozabil;
- Dobânzi și penalități pentru diferențele de impozit constatate;
- Amenzi administrative pentru lipsa dosarului;
- Imagine pătată în fața autorităților fiscale și, uneori, în fața partenerilor de afaceri.
În plus, controalele fiscale vizează tot mai des companiile cu tranzacții intra-grup. Practic, dacă faci parte dintr-un grup, ai șanse mari să fii verificat în următorii ani, indiferent de dimensiunea afacerii.
Cine trebuie să întocmească dosarul prețurilor de transfer?
Obligația de a întocmi dosarul revine firmelor care desfășoară tranzacții cu părți afiliate și depășesc anumite praguri valorice. Aceste praguri sunt stabilite prin legislația fiscală și diferă în funcție de tipul contribuabilului: mare, mijlociu sau mic.
De asemenea, autoritățile fiscale pot cere dosarul chiar și dacă nu ești obligat să-l pregătești anual. Este suficient să ai o tranzacție suspectă sau o creștere bruscă a cheltuielilor pentru a fi întrebat despre justificările din spate.
Cât de important este un consultant specializat în Transfer Pricing?
Sunt multe companii care aleg să întocmească dosarul intern, cu echipa proprie. În teorie, e o soluție fezabilă. În practică, însă, lipsa de experiență duce la documentații incomplete sau incorecte.
Un consultant specializat în Transfer Pricing aduce nu doar expertiză tehnică, ci și o bună înțelegere a practicii ANAF. Asta înseamnă că poate anticipa ce tip de informații vor fi analizate în detaliu, ce metode de comparare sunt acceptate și cum să formuleze argumentele într-un mod convingător.
Cum se desfășoară un control fiscal pe tema prețurilor de transfer?
Controalele ANAF încep cu o solicitare oficială a dosarului. De obicei, ai la dispoziție 30 de zile să-l predai.
Ulterior, inspectorii analizează informațiile. Se uită la metodele folosite, la datele comparabile, la structura grupului și la modul în care ai descris tranzacțiile. Dacă ceva nu le inspiră încredere, pot ajusta prețurile și impune taxe suplimentare.
În unele cazuri, s-au înregistrat ajustări de ordinul milioanelor de lei, mai ales în industrii precum retail sau servicii IT. Iar când e vorba de sume mari, lucrurile pot merge mai departe – contestații, dosare în instanță, blocaje temporare în activitate.
Cât de des trebuie actualizat dosarul?
Pentru firmele mari, dosarul trebuie actualizat anual. Pentru celelalte, frecvența poate fi diferită, dar ideea de bază rămâne aceeași: orice schimbare majoră în structura afacerii sau în tipologia tranzacțiilor trebuie reflectată în documentație.
Un dosar din 2021, de exemplu, nu te va ajuta prea mult dacă în 2025 grupul s-a reorganizat sau dacă a apărut o nouă linie de business. Autoritățile cer informații relevante pentru anul fiscal în curs. Informațiile învechite nu conving.
Care sunt cele mai frecvente greșeli?
Printre cele mai des întâlnite greșeli în zona prețurilor de transfer se numără:
- Descrierea incompletă a tranzacțiilor;
- Folosirea unor date de comparare irelevante;
- Lipsa unei analize funcționale clare;
- Neconcordanțe între datele financiare din dosar și cele din declarațiile fiscale;
- Absența justificării pentru alegerea unei metode anume.
Toate aceste scăpări sunt puncte vulnerabile în fața unui control. Iar autoritățile le sesizează imediat.
Ce beneficii ai dacă tratezi corect prețurile de transfer?
În primul rând, câștigi predictibilitate. Știi exact cum sunt privite tranzacțiile tale și eviți ajustările neașteptate. În al doilea rând, ai parte de mai multă încredere din partea partenerilor de afaceri, care văd că respecți regulile jocului.
Pe termen lung, o politică transparentă de Transfer Pricing îți oferă stabilitate și te ajută să crești fără teama unor controale fiscale costisitoare. Asta înseamnă mai puțină energie pierdută pe apărare și mai mult focus pe dezvoltare.
Ce urmează dacă nu iei în serios dosarul prețurilor de transfer?
Riscul major este acela de a fi considerat contribuabil cu grad ridicat de neconformare. Asta înseamnă mai multe controale, mai puține șanse de negocieri amiabile și o presiune continuă din partea autorităților.
În plus, companiile care ignoră această obligație ajung, inevitabil, să suporte costuri mai mari decât cele generate de întocmirea documentației. Și odată ce ANAF te marchează pe radar, este greu să revii în zona „verde”.
